Salvador Dali - Somn -1937. Despre aceasta lucrare Dali spunea: "Somnul este un veritabil monstru crisalidic a carui morfologie si nostalgie se sprijina pe unsprezece proptele principale. Este suficient ca o buza sa-si gaseasca sprijinul exact pe un colt al pernei sau ca degetul cel mic de la picior sa se agate imperceptibil de pliul din cearsaf ca somnul sa ne apuce cu toata forta lui". Apoi fruntea oribila iese puternic in afara si se sprijina pe coloana moale a nasului sub forma unui "vartej cazut", de natura biologica, acelasi cu cel care infloreste in voluta de carne care incununeaza curbura dorsala a embrionului, voluta vegetala a ferigii si volutele de piatra ale coloanelor, embrioni asezati. Pe nas, radacina este coloana dorsala a arhitecturii insasi. Michelangelo, acel batran, acel autentic embrion, e de acord cu mine. El spune ca voluta somnului este grandioasa, musculara, perseverenta, absorbita, cu totul absorbita, epuizata, triumfatoare, grea, usoara, si pastrata; aceasta inseamna ca Gaud avea de o mie de ori dreptate.